Definiție: o functie definita pe A cu valori in B este o lege sau procedeu prin care fiecarui element din A i se atribuie unsingur element din B
Notatie: f;A➡B
Elemente: A- domeniu de definitie
B- codomeniul (=multimea in care functia ia valori)
Moduri de definire
① sintetic: prin precizarea imaginilor fiecarui element
② analitic: formulelor care dau legea
Functii numerice
f;A➡B - functie numerica daca A⊆R, B⊆R
Domeniul maxim de definitie al unei functii
= multimea valorilor x pentru care ∃ f(x)
Functii definite pe ramuri (functii cu mai multe valori)
-este bine definita daca multimile de valori de pe ramuri sunt disjuncte si reuniunea lor este egala cu domeniul de definitie.
Imaginea functiei
f;A➡B
f(x)=y , y-imaginea lui x prin functia f
Graficul unei functii
fie f;A➡B, A,B⊆R
Graficul functiei f este: Gf={(x,y) | f(x)=y, x∊A}
Reprezentarea grafica -in xOy
(Ox- axa absciselor, Oy-axa ordonatelor)
Ox⏊Oy
pentru M(x,y) -x=abscisa
-y=ordonata
coordonate carteziene
Ecuatia graficului: y=f(x) ,x∊A
Propietatiile Functiilor
Marginire, paritate/imparitate, simetria graficului fata de o verticala, simetria graficului fata de un punct, periodicitate.
